Ce este adevărat - Ingeborg Bachmann

Ce este adevărat nisip în ochii tăi n-a presărat,
ce este adevărat iți iartă somnul și moartea,
în tine încarnate, de fiece durere îndrumat,
ce este adevărat de pe mormânt iți mișcă piatra.

Ce este adevărat, atât de-ascuns, de șters
în germene și frunză, pe-al limbii leneș pat,
un an si încă unul si toți anii –
ce este adevărat timp n-a creat, l-a compensat.

Ce este adevărat pământul îi trage o cărare,
vis și cunună și chemare descurcă pieptănând,
se umflă-n pene și, plin de fructe smulse,
lovește în tine, cu totul din tine sorbind.

Ce este adevărat nu încetează până la invazia
pentru care tu poate totul ai riscat.
Ești prada sa când rănile ți se deschid,
nimic nu te surprinde din ce nu te-a trădat.

Luna vine cu ulcioarele-i pline fiere.
Deci bea cu măsură. Se lasă noapte-amară.
În penele porumbilor scursura se adună,
în siguranță nu e nici o ramură.

Îngreunat de lanțuri, în lume te blochezi,
de fisuri sapă-n perete ce este adevărat.
De stai de pază pe întuneric dreptate vrei să vezi,
înspre necunoscută ieșire înclinat.


Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.