Cazi, inimă - Ingeborg Bachmann

Cazi, inimă, din al timpului pom,
cădeţi, voi frunze, din sleitele ramuri,
odinioară îmbrăţişate de soare,
cădeţi, cum lacrimi cad din ochiul dilatat!

Flutură zile întregi bucla în vânt
pe fruntea arsă a zeului câmpiei,
sub cămaşă pumnul apasă deja
rana larg deschisă.

Aşadar, fii tare, când spinarea fragilă a norilor
în faţa ta din nou se înclină,
nu lua în seamă când Hymettos
fagurii încă o dată ţi-i umple.

Căci puţin înseamnă pentru omul câmpiei un spic în plină secetă,
puţină e o vară pentru marea noastră stirpe.

Şi care e mărturia inimii tale?
Ea pendulează
între ieri şi mâine,
tăcută şi străină,
iar bătaia îi e căderea din timp.


Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.