Cântece în exil XIII - Ingeborg Bachmann

Soarele nu încălzește, mută e marea.
Mormintele, acoperite în zăpezi, nu le dezleagă nimeni.
Să nu fie umplută chiar nici o vatră
cu jar vânjos? Dar jarul nu o face.

Eliberează-mă! Nu pot muri la nesfârșit.

Sfântul are alte treburi;
are grijă de oraș și umblă după pâine.
Sub povara pânzei, frânghia atârnă greu;
curând se va rupe. Însă nu mă acoperă.

Sunt încă vinovat. Ridică-mă.
Nu sunt vinovat. Ridică-mă.

Desprinde bobul de gheată din ochiul înghețat,
irumpe cu privirile,
caută albastrele adâncuri,
înoată, privește și te scufundă:

Nu sunt eu.
Eu sunt.



Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.