Cântece în exil VII - Ingeborg Bachmann

Înăuntru sunt ochii tăi fereastra
spre o țară, în care stau în limpezime.

Înăuntru e pieptul tău o mare,
ce mă trage spre afund.
Înăuntru e coapsa ta o punte
pentru corăbiile ce mi se întorc acasă
din prea lungi călătorii.

Fericirea emană o rouă de argint,
în care zac încătușat.

Înăuntru e gura ta un cuib pufos
pentru limba mea, pregătită de zbor.
Înăuntru carnea ta luminoasă ca pepenii,
dulce și nesfârșit de gustoasă.

Înăuntru sunt arterele tale calme
și pline stup cu aurul,
pe care lacrimile mele îl spăl
și care odată mă va înlocui.

Tu primești titluri, brațele tale cuprind bunuri,
care ție iți sunt oferite mai întâi.

Înăuntru picioarele tale nu-s nicicând la drum,
ci ajunse deja în zonele mele de catifea.
Înăuntru sunt oasele tale flauturi luminoase,
din care vrăjesc sunete,
ce vor îmbrobodi chiar moartea...



Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.