Încolăciri de șarpe albastru pe stele aurii,
Pe rochia lunii vaporoasă, cu mâneci de oglindă,
A înflorit cireșul alb în curtea casei tale,
Iar în cutia veche de poștă făcut-au stup dungi de-albine;
Cântă cucul albăstrui, brazii-s drepți ca prinși de cer,
Curcubeie de cerneală țin condeiul meu aprins;
Prin spirale gălbioare, scaiul stă la locul lui,
Și Izvoare sub picioare, apa un colind străvechi.
Fluiere din os, fluturi mari și mii lalele.
Laptele e fiert de pietre pentru berzele din cuib,
În ferestre prinși în plasă peștii curg ca dintr-un foc,
Pe biserica de-argint ciripesc vrăbii în martie.
Cioburi lungi și lunci de-arini strânși legați c-un roș fier,
Lupul brun ieși în vatră să-l adap cu must de alun;
Scânteiesc cercuri de-aramă, pasul meu-i neștiutor,
Mic ca mersul de furnică, încet ca mersul unui melc.
Lampioane azurii, gemene zâmbesc în față,
Împlântate în nisip, străzi ce urzică mă răscoală,
Să culeg din meri nectarul și să-l pun în piept ca-n beci,
Ocnă plină de lumină, muri îmbălsămați lumesc.
Doar cetăţenii importanţi ai Romei Antice purtau veşminte mov. Colorantul roşu, necesar pentru aceste haine, se obţinea dintr-un anumit tip de crustacee, care era foarte scump.
Citate şi Maxime:
Imbecilitatea este o boală de care suferă mereu alţii. Vasile Ghica
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Detalii poezie:
Distribuie pe: