Autor:Ruxandra C
Adăugat de: Ruxandra C
vineri, 23 decembrie 2016
Mă simt strivită astăzi de secolul-Atom, Și-aș vrea să strig întruna că nu-s robot, ci Om Mai cânt, visez la stele Și plâng atunci când pot De teama de-a ajunge să fiu cândva Robot. Priviți! Am sentimente, iubiri și gelozii, Am amintiri păstrate de când eram copii. Am și greșeli-cu carul, Păcate?-nu mai spun, Iubesc lumina, ploaia Și-o casă la un drum, Și o icoană sfântă, la care să mă-nchin Când bate câte-un clopot Cu bronzul său divin. Și de vei vrea hotarul Să îl pășești- nu poți, Eu aș muri cu tine În lumea de roboți!
vezi mai multe poezii de: Ruxandra C
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Muştele zboară întâi cu spatele atunci când se ridică în aer.
O fiinţă umană este un ansamblu ingenios de canalizare portabilă. Christopher Morley
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Ruxandra C
Detalii poezie:
Distribuie pe: