Ina M. - creaţii proprii

Tu taci, iubire agățată de crengi,
Liliacul din noaptea insomniilor lungi
Măsoară orbirea din inimile seci...
Și tu? Tot cu nepăsarea de gheață te- ntreci?

Ninge, ninge, ninge, ninge....
Iarna asta ne învinge,
Februarie la mijloc
Ne ia- n brațe într- un joc

M- ai rugat de ieri să stau
Lângă tine, la tulpină,
Dar era frig si- mi intrau
În gând frunze ce suspină.

Nu pot să dorm...și- am încercat!
Chiar dacă ziua m- am culcat
Am vrut doar liniște in gânduri...
Dar vin neliniștile- n rânduri.

Miroase- a primăvară afară
Și nu e pentru prima oară...
Dar parcă acum parfumul ei
Îl simt in crengile de tei.

Azi e duminică și e tăcere...
E ziua sufletului... ce plăcere,
Se-oprește roata vieții o secundă
Și fericirea de a fi abundă!

Ramuri înghețate-n iarnă
Visurile le destramă,
Și cutremură copacii...
Suferinzi mai sunt săracii!

Un mișel de sentiment,
Grație de-o paranteză,
Se prăvale prea ardent
Căutându-și o proteză.

Țara-i casă de popor,
Pentru Ea mereu eu mor
Când o văd că e rănită
Și de fii tot părăsită...

Scoborâtori sunt Îngerii bărbați
Din cerul înstelat unde doi frați
Nu se- ntâlnesc nicicând dar se cuprind
Cu universul tată printr- un gând.