Ina M. - creaţii proprii

Peste apa care-n valuri
Ajungea șoptind la maluri
O poveste-adevărată
Izvorâtă, neuitată

Subțirică și-nflorată,
La-nceput foarte curată,
O pungă nouă și mândră
Se fălea... nimic s-ascundă

Iubește răsăritul ce-ți strânge-n raze fața,
Iubește și apusul ce-ți incălzește viața,
Iubește pe copiii ce-n inocența lor
Cu ochii te țintesc și-apoi sufletu-n zbor

De dimineață, într-o zi de început de toamnă,
Până să mă " trezesc" , până să bag de seamă,
Plimbâdu-mă cu cel mai bun prieten printre blocuri
Și auzind în depărtare niscavai tocuri,

Cuvinte înțelese din gânduri culese
Cu răbdarea mamei care ne-nvață a vorbi,
Cuvinte ne-nțelese din priviri alese
Cu nerăbdarea tinereții prădată de corbi…

Bună ziua, tristețe!
Îți dau și eu binețe
Ca tot atâția oameni
În care tu te semeni…

Rămâi cu mine floare de iubire,
Să nu devii o rază de-amintire,
Știu că e greu cu firea să te-mpaci,
Dar ține-n tine și mai bine taci.

Căldura ne-mbracă cu sucul din noi,
Degeaba visăm la zăpadă-n zăvoi,
Tricouri cu sare fierb vara și mor
Speranțele noastre în umbra din nor...

Cum cântă greierii în ziua fierbinte de vară...
Stau și-i ascult în iarba-'naltă pentru a mia oară!
Un guguștiuc pe cablul mult prea-ncins de soare
Își cântă dorul pentru o porumbiță...oare

Valuri de foc este apusul
Ce-l admirăm tăcut în vară
Și-n gând e spus mereu nespusul
Ce-n asfințit încet ne-omoară.