Ina M. - creaţii proprii

Peria de raze, deasă,
Strânge casă lângă casă
Când te uiți în depărtare
Și îți pieptăni părul moale.

O potecă nu prea mică,
Nici prea mare, nu ai frică,
Te indeamnă la plimbare
Până talpa- ncepe a doare!

Atâta liniște... și doare,
Unde sunt toți, murit- au oare?
De ce un zid au ridicat?
Trosnește liniștea- n ficat!

Iubiții mei sunt norii bucălați
Și iubăreții guguștiuci mi-s frați,
Pe ei îi strâng cu ochii în privire,
Căci inima e iarăși în simțire.

Calul plin de sudoare
Scutură coama de griji pe cărare.
Doar o clipă s-a oprit,
Cât stăpânul cu El a vorbit!

Pâine caldă de suflet înflorit...
Spicul grâului de lumină dorit...
Așa vibrează morgana verii
În lanurile calde ale vrerii.

Aud un nechezat departe prin ușa ce- ai întredeschis- o
Și curge liniștea albastră prin dragostea ce mi- ai promis- o
Din timpul fraged al trăirii în sânul tău de viață plin...
Acum mă lași să - mi amintesc iubirea ta și eu suspin.

Am uitat să-nchid fereastra
Și afară e furtună,
S-a ascuns în crengi măiastra,
Ceru-i supărat și tună…

Lacul, podul și doi nuferi
Te- ntrebau azi: "De ce suferi?"
Aplecat pe balustradă
Chipul tău ți- ai lăsat pradă

În multe locuri fi- vom într- o viață,
Sobri pe chip si uneori paiață,
Ne- noroim tot căutând pepita...
Iubitul vieții, ori poate iubita!