Ina M. - creaţii proprii

Și ce vară a-nceput peste dealuri și câmpii...
Nu mai văd în depărtare sentimentele pustii!
Totu-i viață și schimbare de când vara a intrat
În natura care vie, de plăcere a oftat!

Când vei simți că ața vieții
Nu va mai fi așa întinsă
Să- ți amintești că tinereții
I- ai promis că va fi destinsă

Nu știu cum să stăpânesc
Simțământul pământesc
De durere ce mă- ncearcă...
Lacrimi lasă bluza leoarcă!

Pleoapa mohorâtă cade peste- obrazul de pământ,
Cerul plânge, lacrimi scaldă iarba si copacii- n vânt,
Parcă nu demult, în mai, soarele- ncălzea natura
Iar acum 'și- ascunde fața și ne- arată ce e ura.

Plouă, plouă, plouă, plouă,
De la nouă pân' la două
Și-apoi iar plouă la șase
Până ce cortine-s trase

Și Eminescu trăiește în noi...
De viața e cu soare sau cu ploi,
Tânjește inima la plopii- nalți
Și flori albastre ai vrea să încalți!

Mai frumoasă- i primăvara
În Mai, când purtăm povara
Minunată și mai caldă...
Ori uscată, ori mai udă.

Stai la fereastră și-ți arăți splendoarea,
În fiecare zi îți beau licoarea
De frumusețe si de armonie...
Ești bucuria zilei cu simbrie!

Sub un copac, de flori prea încărcat,
De zumzet de albine- nconjurat,
Petale mii căzute la pământ,
În cor îngână-nmiresmatul cânt...

Azi m- am pieptănat prin gânduri
Și- au ajuns pe foaie rânduri
De idei plouate tare
De aseară...iar nu- i soare!