Ina M. - creaţii proprii

Drag de tine, limbă română!
În suflet mi-ai lăsat o urmă...
De dor, de tihnă, de grâu
De doina ce curge a râu...

Trecură anii doamnă
Și- acum îți este toamnă
În gânduri frunze- uscate
Îți cad ca ani pe spate.

Să- i cumpăr timpului un ceas
Ce imi respectă pas cu pas,
Secundele ce le străbat
Pe unde am eu de umblat!

Dorm bunicii- n cimitirul de pe dealul ars de soare,
Văd din casa lor o cruce,e la mare depărtare...
E biserica ce leagă viața dincolo de moarte,
Amintirea lor in timp le dă și astăzi dreptate.

Iartă- ne Măicuță dacă rătăcim,
Ne ajută nouă în tot ce iubim
Și ne luminează fiecare zi
Cu iertarea Lui în care Tu crezi!

Ah, Tenerife, în ocean o insulă mare,
Munte semeț cu vârful ce- atinge mândrul soare,
Colinele- ți sunt verzi, sunt mantia ce- îmbracă
O stâncă neînfricată ce a ieșit din apă.

Umbra gândului se pierde,
Nici mie nu- mi vine-a crede
Că alerg imaginar
Pe- al uitării alb hotar.

Cum e dorul ce pătrunde
Prin a sufletului unde...
De pe lună se coboară
Pentru- a nu știu câta oară

Mă duc să mai privesc recolta
Să nu mă apuce revolta
De vremurile astea slute,
Vreau lanul să mă mai salute

Dă-mi un pistol să- omor incompetența
Și tancul să ucidem impotența
Conducătorilor de- orgolii prea plini,
Nu vrei liniștii eterne să te- închini?