Mi-aduc aminte de multe ori,
Prin vene încă mă trec fiori,
De vremea bună ce mă fascina,
De voioșia ce-mi plăcea,
Acum, îmi aduce nostalgii,
C-așa frumos nu va mai fi.
Îmi amintesc că iubeam mult,
O viață frumoasă de om cult,
În lunile calde cu briza de vară,
Stăteam privind luna afară,
Sub cerul liber stelele număram,
Dorințe multe ne spuneam.
Era o iubire ne-nțeleasă,
În umbra lunii, luminoasă,
Că dragostea nu se va stinge,
Luna pământul nu-l atinge
Și fără griji atunci eram,
Pe nimeni și nimic nu uram.
Pe cer spectacolul priveam,
Când stele cădeau eu adormeam,
Iar la tine-n brațe era așa de dulce
Și visul dorit o rază mi-l aduce.
Inima noastră poate bate de aproximativ trei miliarde de ori pe durata vieţii. Dacă o comparăm cu cel mai bun motor auto, ea are de trei ori mai multă rezistenţă fără a obosi sau a se opri din bătut pentru un timp.
Citate şi Maxime:
Oricâte gări vei întâlni nici una nu te va regăsi pe tine însuţi precum gara morţii. Sorin Cerin
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Detalii poezie:
Distribuie pe: