în punctul zero absolut
al terrei mele nu există
sub ocrotirea unui scut
decât o poezie tristă
ca un cordon ombilical
ce dintr-o culpă medicală
sfidează longitudinal
o călimară şi-n cerneală
amestecă atrabilar
sânge aortic şi emoţii
dintr-un impuls imaginar
vândut la standul cu promoţii
în punctul zero absolut
e-o hemoragică idee
din care viaţa a-nceput
cu duritate de camee
tăioasă ca un adevăr
ca o katană de duzină
care ia moartea în răspăr
şi cumpără dintr-o chenzină
un vis care-a ajuns la “sale”
(chiar ultimul rămas pe stocuri)
făcând comandă prin e-mail
o terapie pentru şocuri
în punctul zero absolut
nu mai găsesc nimic uman
ci doar o marfă de vândut
ca un reflex pavlovian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Penelul tău și când plânge o face cu lacrimi din curcubeu tinzând constant spre absolut.
nutzu joi, 19 martie 2015
Va multumesc tuturor pentru semnul de lectura si pentru apreciere!
Liliana Trif (autor) joi, 19 martie 2015
Frumos.
Deocamdata: DA!
CRITICUL BLIND miercuri, 18 martie 2015
O poezie mai "altfel" ....Poezia trista este ideea sangeranda din care porneste viata ,taioasa...la final insasi viata nu mai are nimic uman...pentru ca la acel punct zero unde este poezia trista (generatoarea vietii) nu mai este nimic uman.
E trista insa ma bucura s-o citesc , remarcabila ca exprimare . Felicitari.
Adina Speranta marți, 17 martie 2015
ce frumos....
maria marți, 17 martie 2015
E un poem extraordinar.Felicitari.Tine-o tot asa.
petrica_c marți, 17 martie 2015
vezi mai multe poezii de: Liliana Trif
Distribuie pe: