Viorile de fum - Ilarie Voronca

Din mână în mână
O eșarfă de sunete
Au venit ape mari
Ca niște câini cu limbile scoase.

Printre arpegiile oprite
Cu norul lângă o fereastră
Să descifrezi o dimineață
Din florile - semne stenografice.

Livezile strălucite
În oglinzile fructelor, în cămară
Și pe deasupra trec zilele
Cu vâsliri din aripi tot mai ostenite

Și umbrele din pădure
Furișate în odaie
Printr-o lentilă a orei
Poți recunoaște trecutul:

În armele vechi
Se trezesc deodată vânătorile
Și-și amintesc chiotele dispărute
Ca o vioară atinsă de o fantomă.

Așa: între zidurile care se înalță
O dată cu lebedele liberate din cascadă
Între iernile fără cuvinte
Culcate între vitralii,

Între focurile de tabără
Strălucind în pupilă
Cu fuga roșie a ciutei
Urmărită de un apus,

Vom sta în seară
Până ce respirația nocturnă
Să pătrundă în șoaptă
Ca o sfărâmare de creangă

Vom pături lumina
Ca o îmbrăcăminte de mobile
Până ce ochii vor distila
Niște otrăvuri foarte fine

Și în cristale
Vor rămâne privirile
Cum în alcool sunetele
Cum în bucle mângâierile.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ilarie Voronca