îţi închin un imn ţie veac al mediocrităţii
nu mai vânăm ursul sur prin munţii americii
braţele noastre nu mai sângeră păduri sălbatece
ne operăm visele ca intestine
singuri ne închidem în mucegaiul birourilor
dimineaţa dactilografele îşi îmbrăţişează logodnicii
până la revederea din ceasul nopţii
când vor face dragoste pe saltele de paie
dar în aer sufletele ni se sărută
clădim un cer peste acoperişuri ca mădulare
pe bulevarde sirenele autobuzele
cum acompaniază concertul prin fără fir
veac al asigurărilor şi al reclamei luminoase
e ora când englejii o aplaudă pe raquel meller
şi refuză buchetul de violete
aruncă lumini jocurilor de ape
scâşnesc din dinţi marile cotidiane
şi iată: agenţii companiilor de afişaj
primenesc rufăria zidurilor.
2
dar se ascut zgomotele ca pumnale
aerul se desface pe mâini iederă lătratul
şi iată precupeţii ridică obloanele somnului
tramvaiele lăptăresele autobuzele îşi acordează ca o orhestraţie
instrumentele
strălucesc
vocile ca gutui în vitrine la ora dejunului
mobilele îşi regăsesc fiinţa părăsită aseară
de prin colţuri din pivniţi din hambare
se furişează spre noi fiinţa părăsită aseară
cuverturile glasurile se descojesc ca bolnavii de scarlatină
şi tu te cauţi pe tine ca pe un vecin care a dormit alături
degetele îţi ştiu conturul te memorizează te urmăresc
ca o hartă încet liniile se recunosc se îmbrăţişează
ca o cupă la locul lor pulpele intestinele
obrazul se desprinde ca un perete
buzele buzele cu surâsul pantofilor
şi încheieturile de vată
încet te tragi pe tine din tine însuţi
ca dintr-o fântână nămolul zilelor umbrelor
te recunoşti îţi strângi mâna după această navigaţie prin noapte
se desfăşoară ca o cale ferată privirile glasurile
vechi precum timbre pe o scrisoare netrimisă
ai ieşit altul acelaşi din tunelul nemişcării
absenţei
ca o portocală îţi mângăi carnea cuvintele
câte mistere îţi surâzi în oglindă
iată vânzătorii de fructe îşi strigă noutăţile
lumina pune tinctură de iod pe rănile afişelor
închini un imn săpunului CADUM
substanţa lui nu atacă ţesătura trupului
spuma alunecă pe piele ca o piele se scutură
ca frunzar faţa în apa proaspătă ca o servitoare de 17 ani
la etajul de sus robinetul se deschide ca o pleoapă
te apleci iar spre tine ca spre farfuria cerului cu culoare
îţi dai târcoale ca unei case căreia i-ai uitat numărul
suni strigi chemi proprietarul întrebi dacă tu locuieşti în tine
panică panică
desperarea aruncă semnale
şi despletirea îngrozirii pe glezne
îţi cauţi amintirea şi umerii ca sandale
UNDE SUNT
care e longitudinea inimii tale
stephane roll poartă numărul 35 la inimă
încerci să te prinzi ca într-o plasă din rămăşiţele de noapte
ACELAŞI A
L
T
U
L
ALTUL A
C
E
L
A
Ş
I
dimineaţa îşi freacă sânii tari de fereastră
perdelele se apropie se îndepărtează ca două armate
în curând va veni ceaiul
şi nu ştii dacă TU vei fi acel care îl va bea
dar scrii un imn acestei băuturi de culoarea frunzelor
toamna sângelui răzbate prin cornul de vânătoare
un cerb înaintează în desenul zilei
vizuinele se deschid ca bricegele
zmeură şi fragi umezesc paşii
CEAI arşită cu buruieni şi coacăze
răcoare în căldură binecuvântare de rubin
voia şi împărăţia ta facă-se
culoarea ta e a cărnii trecute în spin
tu eşti sala de lectură de baie a săracilor
tu dai la ora patru sărutul de mamă copiilor orfani
împrumuţi înţelepciunea vracilor
şi pui gâtului pe dinăuntru o salbă roşie de bani
CEAI care desfeţi limba şi măruntaiele
CEAI care micşorezi bolnavilor suferinţa
ierburi sălbatice din noi răutatea oamenilor taie-le
adu în ficatul şi în rărunchii mei liniştea umilinţa
ceai dăruit refugiaţilor ruşi
ceai în grădini publice pe scaune de lemn
ceai celor supuşi şi celor nesupuşi
ceai pe toate buzele ca o cruce de lemn
ceai binecuvântat ceai ca boschet în duh în os
tu te împarţi precum cuvintele uneori uitarea
cerul era de culoarea ta când l-au răstignit pe hristos
în apele tale se sărută aerul marea
din indii te-au adus misionari
iarba ta era coaja rănilor tămăduite
dar piraţi au atacat corăbiile mari
sângele s-a amestecat cu apele vuite
tu ai profeţit revoluţii din pântecul samovarului
tu ai trecut ca o mână prin gâtlej prin mâini
în siberia în jurul tău ca în jurul altarului
s-au rumenit glasuri şi pâini
ceai ca drum tăiat în calcar
ducând în răcoarea frunzarelor stâncilor
ceai sorbit în dezgheţ de făurar
în clătinarea de muşeţel a lămpilor
ceai din după-amiezi de primăvară din după-amiezi de iarnă
ceai cu tăpşane de toamnă roşcovană
la întoarcere la conac în pocnet de armă
şi prepelicari cu limba de un cot în goană
ceai din mâna ca o privire a mamei pe ceardac la soveja
pădurea vuieşte şi în jur troznesc amintirile docarul
porţile de stejar bătrân se deschid
intră factorul
şi tresaltă inimile ca la hora hanului
citeşti veştile fratelui de la cernăuţi
stelele se dezghioacă precum alunele verzi
cerul te înfăşoară ca un brâu oltenesc
arborii numără cât pot
apoi umbrele umblă în vârful degetelor
glasul mamei a suferit s-a boltit
şi ca o fântână se adânceşte se întunecă
Distribuie: