Pneu - Ilarie Voronca

Parc săpat în inel, amurg
Surâsul îl porţi ca pe un alpenstock,
Strigătele urcă la cer ca apa în ţevi,

Vântul face reverenţe până la trei -
zeci şi şapte, cuvintele ies ca soldaţii din garnizoană,

De aici mersul e fecund cu inscripţii şi lăptuci,
Frunzele colecţionează autografe, parfum,
Drum pierdut prin clorat şi calcar,
Robinet subteran plânsul s-a deschis ca samovar,
Casele presate balnear în album

Brâu bizantin prin umbre aplaudând,
Telefonează, telefonează gestul concav,
Iubită, sol diez interior, abat-jour pentru zincul din gând
În ochi pâlpâie două lămpi cu gaz,
Glasul e cu zimţi ca rotiţele de ceasornic,
Oraş şters peste visul în iodoform,
Vis încadrat prin vestiar orice salcâm garderob,
Imn cristalizat în asbest început de psalm
erul echilibrist peste lacul în metal.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ilarie Voronca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.