Orașul fără nume - Ilarie Voronca

Într-o dimineață, întâia oară pe străzile unui oraș,
Tu, călător abia sosit pe străzile unui oraș,
Ai lăsat marea în port ca pe-o valiză plină cu unelte și haine de călătorie.
O! cum mai strălucesc vitrinele, obrajii, anotimpurile.

Treci atât de invizibil, atât de transparent printre localnici,
Fără să-ți pese de graba lor, de bucuria sau de tristețea lor, într-o dimineață, călător abia sosit pe străzile unui oraș.
O!
Cât de proaspăt sună vocile!
O!
Dulceață a unei lumi fragede!

Sunt cristale și flăcări. în chioșcuri,
Muzici albe și ape minerale între priviri plutite.
Părul femeilor se apropie sau se depărtează ca o altă zare,
Atât de liber, hohot de râs, spumă printre acești localnici.



Tu, străîn, nu te închini în temple, nu gâfâi în ateliere,
Nu calci pe furiș pe dinaintea
Domnului
Contramaistru,
Domnului
Director,
Nu aștepți ceasul să sune o întoarcere grăbită, tristă,
Tu singur în acest oraș plutind ca o mireasmă sălbatică adusă de vânturi.

Sunt și ganguri răcoroase și scuaruri cu nisipuri solare
Și tramvaie cu clinchetul limpede și băcănii cu fructe exotice
O!
Fanfare, mulțimi fastuoase!
O! heralzi și mărfuri strălucitoare, într-o dimineață, întâia oară pe străzile unui oraș!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ilarie Voronca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.