Brățară nopților - Ilarie Voronca

Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași
Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră
Și curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăcerii
Noaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roțile care au vânturat glasul veacului
Noaptea a neclintit aceste batoze ale gândului
A legat în căpițe grâul pentru legănarea ochiului
A oprit împreunarea literelor fulgerând ca solzii
Și toată sala mașinilor e un muzeu cu monștrii marini
Ca un brâu sulul de hârtie pentru cingătoarea visului
Visul atinge cu o melodie urechea frunzelor
Și pupile rotativele se dilată în orbita nopților
Fluture plumbul și-a lăsat polenul pe degetele zețarului

La ora închipuită umerii lui nu se mai apleacă peste oglinda cuvântului


El trezește dangătul care doarme în clopotul apusului
El ca o lampa desenează în unghere conturul cântecului
Ca vegetale metalele primesc clorofila cernelei
îmi place vuietul roților ca o procesiune de cascade
Foile se sărută
Se fecundează rădăcinile vorbelor
Jurnalele afișele câte curcubeie
Strigătele cresc învăluie ca o pădure de liane
Plăcile vibrează
Și flutură basmalele coalelor
O licoare se urcă în eprubeta vântului
Sângele gândului circulă în artere dinamurile
Se amplifică zumzetul tiparului ca o aclamare sub balconul învingătorului
De aici mașinile se smucesc în curele
Izbesc cremenea minutului
în zăbale spuma e dantelă de strigăte

În coamele lor manuscrisele au împletit bucle
Și literele aruncă lumini ca brățările dansatoarei
Agită teancul de hărții ca tot atâtea mâini pe peronul despărțirii
Țâșnesc semnele asemeni contrabandiștilor din tufișuri
Seîimpleticesc serpentinele de culori și de imagini
Se desface o cortină peste balul inscripțiilor cerneală
Ucenicii culeg zvonul în tăcere ca scafandrierii
Aleg cochiliile
Mărgeanele rare ale versului
Joacă în palme pietricelele silabelor
Alătură ecourile precum un pianist clapele
Aruncă pe umerii planetelor o beteală de cântece
Tipografii voi sunteți țâțele pământului
Prin spumă voastră se limpezesc dantelele glasului
Și mieii închipuirii vin să bea laptele vostru
Laptele vostru se umflă în cana văzduhului
Flutură o eșarfă de azur peste întinderi
Și o lumină se desface din voi ca din frunțile sfinților
Tipografii
Cutii pentru bijuteriile visului

Evantaie de ape
Glastre pentru buruiana inimii sălbatică
Oglinzi în care imaginea sufletului se adună
Precum în fundul ceștilor de cafea rămășițele nopții
Ale nopții care tulbură tălăngile plantelor
Și vrăjitoarea atentă poate rosti adevărul impalpabil
Cărțile sunt încă umede de sărutul mașinilor
Limba primește gusul amar al plumbului
Cărțile vin pe buzele mele ca toate șipotele
Ca toate păsările
Cărțile: câte lacăte la poarta de stejar a solitudinii
Cărțile: câte trepte înspre ferestruica deschisă nevăzutului
Din tipografii pornesc trâmbițele de nori
Din tipografii izbucnesc havuzuri vocile
în cearșafuri trupul furtunilor
Și ca fântâni tipografiile se adâncesc în argila nopților

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ilarie Voronca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.