Ieri am plâns...
Am plâns pentru un pian
Rupt în două,
Spart în dintele unui
Scârbit surâs.
Am plâns...
Ieri am căutat pe cineva
Căruia să-i vorbesc,
Însa era plecat
Nu mai știu unde,
Poate eram chiar
Eu...poate
Era altcineva, însă obsesiv
Se tot ascundea
După rugina unui
Vers negat...
Ieri am strâmbat
Poteca pe care
Mergeam,
Cuminte, legănat...
Am rupt-o în două
Ca pe pianul care
M-a încântat
De-atatea ori cu ritmul său
Sacadat.
Ieri am strâmbat fețe...
Am șters niste cuvinte,
Am lustruit un auz,
Am poposit lângă o
Fântână
Care mă cunoștea
Demult,
De când iluzia mea a ars-
Nu mai știu când,
Ieri, azi, acum,
Când din tot ce
Semănasem nimic
N-a mai ramas...
Este inevitabilul...
Mi-am zis...
Același pe genunchii
Căruia m-am prabușit
Și alte dăți,
Aceeași singurătate
In care mi-am
Clădit cetățile...
Note necunoscute
Îmi sună în vene
De parcă mă ascult
Vorbidu-mi
Și nu mă înțeleg,
De parcă încerc să-mi
Intru pe sub piele...
Depersonalizată,
Îmi tocesc simțurile
Pe game
De muzică furată...
Sunt o zărghită
Și o ciudată...
vezi mai multe poezii de: alina.dragan
Detalii poezie:
Distribuie pe: