Atâția fulgi, parcă prea mulți deodată
Se prăvălesc pe zgura rumenită.
Nu văd nici soare, iarnă-ntârziată!
Natura-n degerări stă istovită...
Și cine să mai creadă-n primăvară?
Pe buza codrilor se-aștern poveri.
Doar frigul cuteză să stea afară
În așteptarea unei veșnici seri!
Copacii goi rămân desculți în noapte;
Orfani pe veci în vechiul anotimp...
Doar fulgii se aud rostind în șoapte:
"Venim acum, căci iarna-i fără timp"...
Cea mai adanca scufundare in apa de mare a inregistrat 307,8 metri adancime, in 2001, Insulele Filipine. Coborarea, grabita de o sanie cu greutati, a durat peste 12 minute, iar urcarea, 9 ore si jumatate, pentru a permite decompresia organismului.
Citate şi Maxime:
Sinuciderea este expresia paroxistică a orgoliului nemăsurat. Gabriel Liiceanu
vezi mai multe poezii de: Christian
Detalii poezie:
Distribuie pe: