Totdeauna - Iannis Ritsos

Începem o discuție – se-ntrerupe.
Începem să clădim un perete – nu ne lasă să-l isprăvim.
Și cântecul nostru, nesfârșit.
Pe toate zarea le-mplinește.

Deasupra corturilor trec stoluri de stele
câteodată obosite, dar sigure
de drumul lor,
de drumul nostru.

Iar ziua – chiar și cea mai nedreaptă – îți lasă-n buzunar
un steguleț alb-albastru de la sărbătoarea mării,
îți lasă pe limbă o înghițitură din ulciorul seninătății,
îți lasă în privire un „mulțumesc” al celor doi ochi
ce-au privit împreună cu tine aceeași piatră,
ce-au împărțit cu tine aceeași durere, aceeași pâine, aceeași apă.

Toate le-am împărțit între noi, tovarăși,
acum putem să trăim, sau să murim
simplu, și frumos – foarte frumos –
ca și când am deschide dimineața o ușă
să spunem bună ziua soarelui li lumii.


Traducere – Iannis Veakis și Ștefania Popescu
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.