Din starea de somnolenţă,
Şi-a letargiei-n greu păcat,
Sculaţi, să faceţi prezenţă
Unei treziri din decadenţă,
Căci Domnul Isus a-nviat
Din locul straşnic... sigilat
În har să ne dea clemenţă!
A biruit pe veci mormântul
Prin actu-n care S-a supus
Al umilinţei, când pământul
În sânu-i a strâns Cuvântul
Prin moartea, ce L-a răpus
Şi în mormânt El a fost pus
Întărind astfel, Legământul!
Şi morţii, peste ea călcând
I-a luat puterea de-a reţine
Atâtea veacuri rând pe rând
Captivi mulţime, aşteptând,
Zori noi cu zile, mai senine
Fără de moarte, şi suspine
Viaţa cea veşnic-aşteptând!
Când a-nviat, după trei zile
Şi ucenicilor, a demonstrat
În dulci cuvinte, şi amabile,
Prin dovezi vii şi pipăibile -
Atunci, crezut-au c-a-nviat
Şi că din moarte, i-a salvat
Pentru-a le-aduce mântuire.
Da! El a înviat, cu-adevărat
Pentru-a ne-aduce izbăvirea
Din gheara morţii, din păcat
Ce viaţa noastră, a dominat;
S-avem din nou nemurirea
Hristos a-nvins prin iubirea,
Ce la Calvar sus, Şi-a arătat.
Slăvit să fii, Isuse Doamne
Pentru cereasca Ta jertfire,
Ce nimenea ca s-o întoarne
N-are putere s-o răstoarne,
Spre-a-i da o altă rânduire
În planul sfânt de mântuire
Pătruns, de minunate taine!
vezi mai multe poezii de: Duverna
Detalii poezie:
Distribuie pe: