Stele, piciorușe de-aur - Heinrich Heine

Stele, piciorușe de-aur
Plimbă-ncet pe calea bolții
Să nu turbure pământul
Adormit în poala nopții.

Codrii-s muți, în ascultare.
Frunzele-s urechi verzui.
Muntele ca-n vis întinde
– Umbră lungă –, brațul lui.

Dar ce cheamă și îmi umple
Inima cu-ecou-i clar?
Să fi fost glasul iubitei
Sau privighetoarea doar?




Traducere Nina Casian

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.