Socoata vremii... - Heinrich Heine

Traducere de Ștefan Octavian Iosif



Socoata vremii-n ore, minute și secunde, —
Întîiul ornic, — cine l-a născocit? Răspunde !
A fost un singuratec, un suflet trist, pustiu...
În nopțile de iarnă sta și-asculta, tîrziu,
Cum șoarecii se mișcă prin umbră de unghere,
Și cariul ritmic toacă în tainica tăcere...

Dar sărutarea, cine mi-a născocit-o-n lume?
O gură fericită și dornică de glume...
Ea săruta cu sete; era în luna mai.
Natura-ntreagă parcă se preschimbase-n rai,
În rai cu flori frumoase și ciripire vie,
Și soarele-n văzduhuri rîdea de bucurie !...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.