Prolog - Heinrich Heine

Ciorăpeii de mătase,
Frac, manșete manierate,
Vorbe dulci și dulci bezele –
Dar n-au inimi, din păcate!

Dragoste și inimi calde
De-ar avea în trupul lor!
Bâiguiala lor mă-omoară,
Falsul lor suspin de-amor.

Vreau să urc în vârf de munte
Spre pioasele colibe,
Unde să răsufle-n voie,
Unde vântul bate liber.

Vreau să urc în vârf de munte,
Să ascult sunând izvoare
Lângă brazi și păsări multe,
Norii când gonesc în zare.

Eu vă las, saloane lucii,
Lucii doamne, domni! M-am dus!
Vreau să urc în vârf de munte,
Și să râd de voi de sus.


Traducere I. Cassian-Mătăsaru

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.