Haite pe sate - Adrian Păunescu

Haitele pleacă pe sate
Și lăcrimează flămând,
Se vor hrăni cu de toate,
Lucruri, fiinţe, pe rând.

Nu li se ştie structura,
Haitele-s haite şi-atât,
Cea mai de preţ le e gura,
Care consumă urât..

Nu sunt nici lupi, nici hiene,
Oameni nu sunt, că nu par,
Vivacitate şi lene
Într-un amestec bizar.

Haitele ştiu ce se poate,
N-au decât foame în trup.
Cei păgubiţi, de prin sate,
Cred că sunt om şi sunt lup.

Însângeratele haite
Milă nu au şi nu vor,
Forţa e toată la haite
Şi ne impun legea lor.

Dacă aceasta se poate
Între toți oamenii duri,
Dacă vin haite pe sate,
Hai să fugim în păduri.

Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.