Ți-e chipul tău un soare - Hafez

Ți-e chipul tău un soare, și fără el nu are
lumina ziua, - viața e-un neant făra hotare.

Când ai plecat departe, lumina s-a golit
din ochii mei, și plânsul cu lacrimi m-a orbit.

Icoana-ți din privirea-mi s-a stins, și am strigat :
''Vai, lumea toată într-un deșert s-a preschimbat.''

Prezența ta destinu-mi l-a abătut din cale,
și-l simt aici pe-alături că-mi dă acum târcoale.

E-aproape, poate, clipa când paznicul va spune :
''Acest om în ruină, uitat de toți apune.''

Și la ce bun acuma ai reveni, Iubită,
când doar un strop de viață în mine mai palpită ?

Când mi-a secat izvorul de lacrimi, tu ai zis :
''Din inima lui sânge să verse-acum Hafiz.''

Acum că ești plecată, un leac mi-ar fi răbdarea,
dar nu mai am putere să-ți sufăr ne-ndurarea.

Mizeria și plânsul, Hafiz, ți-au stins surâsul.
Tristețea ta alungă și vin, și cânt, și visul.

Divanul

traducerea George Popa

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Hafez



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.