O amintire de la acea care-a plecat... - Hafez

O amintire de la acea care-a plecat,
cui aș putea eu cere ? Cuvântul murmurat

de briza blândă-a serii în vânt s-a-mprăștiat.

Adoarme-ți jalea, Hafiz, în vin ! El are știre
cum poate să-ncolțească un lan de fericire.

M-am învățat cu chinul, și ochiul meu nu zvântu-l.
De-aceea vindecare nu mai încerc acum.

Chiar dacă ți-e prielnic, să nu-ncerci s-oprești vântul,
chiar de-ți surâde Soarta, sa n-o întorci din drum.

Tu, sclav fidel, să nu-ntrebi : ''de ce'' și ''cum'' nicicând.
De la stăpân orbește primește-orice cuvânt.

De-ai auzit că Hafiz te poartă încă-n minte,
Iubita mea, nu crede. Cel cere-a spus-o, minte.

Divanul

traducerea George Popa

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Hafez



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.