De sărbătoarea rozei - Hafez

De sărbătoarea rozei, cu blânda-i răsuflare,
zefirul se îmbată. Iar tu, privighetoare,

pe unde ești pribeagă ? Îngână-a ta cântare !

E crudă despărțirea. Tu, inimă, suspinul
înnăbușel. În lume, plăcere și durere

mereu vor sta alături, ca roza și cu spinul.
Ca pe un arc mâhnirea mâ-ndoaie. Dar nu-mi cere

sa mă feresc din calea săgeților pe care
sprânceana ta le-aruncă în inima ce doare.

Adâncă suferință a inimii-i trădată
cu al său grai de vrajă, de bucla-ți parfumată.

Nu-i straniu că mireasma să povestească știe?
Mii de priviri contemplă regeasca ta statuie,

dar nu cobori spre nimeni a ochiului tău rază.
O, inimă, îndură și binecuvântează

văpaia ce te arde. Respiră dragostea
Hafiz - și-ascuns în tine, fă-ți rugăciunea ta.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Hafez



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Sincere felicitări Aurel! Reuşite versuri ale marelui Hafez
mihaela.sandu
miercuri, 20 ianuarie 2016