Acelui om ce poartă în ochii săi lumină... - Hafez

Acelui om ce poartă în ochii săi lumină,
tămâia prieteniei al meu viers i-o închină.

În temnița îngustă a celui ce iubește,
a inimii lumină ca focul strălucește.

Prietenul meu unde-i ? La ce fățărnicia ?
Mi-e inima zdrobită. Ce e prietenia ?

De unde sa iau vinul ce-nvinge-un ipocrit ?
De-amar și de neliniști mi-e sufletul zdrobit.

Ci pactul prieteniei voi mi l-ați sfâșiat
și mă-ndoiesc acum cândva că-a existat.

Dacă-ale mele, doruri s-or împlini vreodată,
balsamul nu-l voi cere la inime de piatră.

A liniștitii-alchimie ca s-o posezi, de vrei,
ferește-te de moarte din calea celor răi.

Ești sclav, dar nu te plânge de-a timpului cruzime.
Ce face-n cer Stăpânul, din veac nu știe nime.

Divanul

traducerea George Popa

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Hafez



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.