Stare - Grigore Vieru

Puternic nu sunt,
Nu pot fi de față
Cu sângele meu
Când e rănit.
Nu îndrăznesc
Să calc în picioare
Vipera ce m-a încolțit.

Nu pot până la capăt
Cântecul duce.
Scriind,
Parcă-aș ara cu o cruce.
Dorm iepurește și-mi pare
Că nu mai vin zorii.
Îngheț fără
Lâna albă-a ninsorii.
Tulbure, Doamne,
Mi-ar rătăci sufletul,
Tulbure și-mprăștiat,
Cocoșul de aur al cerului
De l-aș găsi dimineața tăiat.

Puternic nu sunt,
Nu pot o casă dura,
O cruce nu pot ciopli.
Cocorii se duc
Și nu-i pot opri,
Stelele cad
Și nu le pot la loc țintui,
Vremea ca viscolul te acoperă –
Cum să te apăr,
Mamă: fluture fericit,
Soare
În aceeași clipă
Răsărit și-asfințit?!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.