Satul meu * - Grigore Vieru

Scăldat de-o apă vioară
curată ca lacrima

Încălzit iarna la pieptul
a trei păduri de stejari

Răcorit vara de frunza lor
de umbra prelungită a munților

Cu izvoare adânci pe vale slăvind
amintirea bunicului Nicuță

A celui care a privegheat
nesecarea lor și curăția

Sat picurat alb pe deal
ca sarea sudorii pe bivol

Cu soarele răsărind parcă
din cântecul lui Dumitru Blajinu

Și asfințind
în jalea tăcută a mamei

Aici în amurg pe față, ah, simți
suflarea veciei

Caldă și odihnitoare
ca suflarea Mioriței

Aici în roditoarea mea humă
odihni-se-vor oasele mele.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.