Ora maternă - Grigore Vieru

Și-atunci, dubios, bărbatul
Frângându-se din trunchi,
Femeii sale-n față
Îi pică în genunchi.

Îi ia în gură sânul
Și-l soarbe el întâi,
Să-l poată prinde pruncul
Plângând pe căpătâi.

Cu laptele din țâță
Și farmece sorbind,
Vrăjit rămâne soțul
Pe ea în veci iubind.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.