Lui Mihai Eminescu - Grigore Vieru

Ştiu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.

Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.

S-o lăsaţi aşa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reuşit nici tata.

Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Nu ești singura, Gerra :) Am comis-o și eu de câteva ori :))
Cu drag!
Adina Speranta
duminică, 07 aprilie 2019



:))) Copii concomitent din ambii, înconjurată de mai multe volume, și le mai comit.... :)))
Gerra Orivera
duminică, 07 aprilie 2019



Grigore Vieru...
Mulțumiri, Gerra, pentru postări!
Adina Speranta
sâmbătă, 06 aprilie 2019