Sărutare! locuri triste, ce plângând am părăsit,
Și pe care cu plăcere acum iarăși v-am găsit;
Sărutare, copaci tineri, ce prin grija mea creșteați,
Ce în vârsta mea de aur cu verzi frunze mă umbreați!
La a mea tristă plecare v-am lăsat îngălbeniți,
Și acum vă aflu iarăși fragezi, tineri, înfloriți.
Tânăr eram c-aurora, ca zefirul de ușor,
Când subt voi cu mielușeii mă jucam încetișor.
Pe voi încă vă-nnoiește primăvara ș-un izvor,
Iar a mea viață trece! ale mele zile zbor!
Acum grijile, mâhnirea îmi gătesc al meu mormânt,
Eu voi pierde fără vreme minte, viață și cuvânt;
Eu voi însoți țărâna trupului meu trecător
Cu țărâna unui tată cărui viață sunt dator.
Distribuie: