Sunt liber să-mi acopăr greșelile trecute
Nu dau de veste-n lume că iarăși m-am lovit —
În palmă-mi strâng noianul de amintiri pierdute
Și plâng pe-un colț de pâine că tare mi-a lipsit.
Asemeni unor vreascuri, mă rup din colțul minții,
Să-mi vindec suferința oricât ar fi de grea!...
Se zbate-n mine gândul că-mi voi vedea părinții,
Sub piatra-n care mâine va fi scris: - Vei urma!...
Nu-s vinovat să-mi apăr puțina libertate
Pe care numai Domnul mi-o poate refuza,
De ce să fiu ostașul ce-și cară crucea-n spate,
Când în sfârșit mă bucur de ceea ce-o urma!
Am tot simțit amarul în colțul meu de pâine,
Am cunoscut durerea prin rănile adânci —
Care e scopul vieții când te gândești că mâine,
Privești în largul mării și-aluneci de pe stânci!?...
Sunt liber să-mi acopăr greșelile trecute
Și plâng pe-un colț de pâine că tare mi-a lipsit,
În palmă-mi strâng noianul de amintiri pierdute,
Fără să dau de veste că iarăși m-am lovit!...
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Detalii poezie:
Distribuie pe: