Gânduri, gânduri… - Rodica Elena Lupu

Arunc o privire la stele.
Cerul e o nesfârşire albastră,
uitată parcă aşa de la facerea lumii.
Şi noi o coajă de nucă...
Şi acolo, cad, o mulţime de cioburi
de stele şi se sting în oceanul de tăceri
şi noapte, care începe sus,
pe deal, la poarta cimitirului,
unde sfârşeşte satul
şi porneşte singurătatea,
a câmpiilor, a pădurilor şi a apelor.
Luna, - aceeaşi dintotdeauna -
însoţeşte şi paşii mei de acum,
şi leagănă într-o plasă de argint
umbrele din unghere
şi somnul vieţuitoarelor.
Dorm acum, pretutindeni, toate:
pasărea în cuib şi pe ram,
ursul în vizuină,
omul unde s-a nimerit...
Numai în măruntaiele
celor îngropaţi de curând,
în mormintele proaspete, pretutindeni,
umblă lighioane mici şi spurcate...
Oare pătrunde până la auzul morţilor
din morminte zvonul lumii,
freamătul lumii şi cânt şi rugăciune?
Stă oare treaz auzul morţilor
acolo sub pământ?
Gânduri, gânduri...
E târziu!

Adăugat de: Rodica Elena Lupu

vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu