Glasul tăcerilor

duminică, 27 iunie 2021

Glasul tăcerilor

M-am oprit din zbor spre seară
Lângă chipul tău durut...
Mă priveai cu ochi de ceară,
Dăltuit în rece lut.

Vântul legăna-n tăcere,
Ca un veşnic trubadur,
Amintiri din alte ere
Peste liniştea din jur.

Aş fi vrut să-ți fiu aripă
Înspre cerul cristalin,
Dar destinul, într-o clipă,
Ți-a frânt zborul spre senin...

Şi nu-i nimeni să-mi asculte
Azi al inimii frământ,
Dor, nelinişti, lacrimi multe,
Se aştern peste cuvânt.

Alergăm pe-a vremii scară,
Anii vieții-s prea puțini,
Sub a timpului povară
Suntem singuri şi străini...

✍ Violeta Andrei Stoicescu

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.