Tihnă* - Giuseppe Ungaretti

Strugurii sunt copți, arat e câmpul,

Se desprinde muntele din nori.

Pe prăfoasele oglinzi ale verii
Căzută e umbra,

Printre degetele nesigure
Lumina lor e limpede,
Și depărtată.

Fuge cu ultimele rândunici
Cea din urmă sfâșiere.


Traducere Ilie Constantin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.