Sunt septemvrie - Gheorghe Tomozei

Am vrut să-ţi dăruiesc luna septemvrie,
aş fi golit-o de moarte,
cu gutuile şi câinii ei leneşi, cu aşteptarea
scrisorilor, cu ploile suav putrezind, cu lutul
umflat de iubire.
Atât e al meu: septemvrie... Să nu-mi ceri
să aprind teii, ori să ning. Eu sunt
septemvrie. Sunt frunza care mă ninge,
sunt fărâma de timp în care poţi respira,
în care mai poţi respira,
sunt oglinda migraţiei păsărilor,
sunt septemvrie, pentru mereu, septemvrie...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.