Moartea poetului - Gheorghe Tomozei

O, pădurea mea nebună,
coborâtă peste ape,
cerul despicat de luna
astăzi nu te mai încape.
Ceru-mbelșugat de astre
cade peste chip, și-arare,
lunecând prin frunze-albastre,
sună pleoapele amare.


O, pădurea mea nebună,
coborâtă peste ape,
cerul despicat de luna
veșnic, nu te mai încape

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.