De pâine - Gheorghe Tomozei

Știu de ce mă adulmeci
și-n umbra mea luneci,
încă mai șțiu
de ce mă scrii, cu colț sângeriu.
Știu de ce i-ai aflat pat
în numele meu luminat,
mi se pare că am înțeles
cum de m-am lăsat cules.
Sunt
frunză niciodată pămânț
și sunt, câine,
os de pâine!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.