Marele cântar - Gheorghe Istrate

Hai să vâslim, copile, înapoi,
să-mpingem calul din cuvânt în sânge,
să rupă umbra care ne tot strânge
în hamurile-i aspre pe-amândoi.

Acolo-n rouă iarba tot mai plânge,
ea ne aşteaptă cu cearşafuri moi
să ne desprindă talpa din noroi,
să ne ferim de-ngheţul ce ne-ajunge.

Hai să vâslim spre calul tutelar,
prin el destinul nostru luminează
alunecarea-n marele cântar
ce ne măsoară pururea o rază.

Vai, pruncule, zăpada n-are rost,
noi mirosim a păsări care-au fost.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Gheorghe Istrate



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.