Gerra Orivera - poeziile altor autori

Cum aș merge de cu drag
În pădurea cea de fag,
O, dar mama mă oprește,
Mama zice : Stai, citește!

În poiana unde sună
Tristul filomelei cânt
În desișul fără margini
Îmi săpați al meu mormânt.

Nu glumiți, v-opriți acuma,
Nu râdeți, bată-vă gluma!
Nu râdeți și stați cu râsul.
Nu glumiți, bată-vă plânsul!

Dumnezeu vede oriunde;
În zadar te vei ascunde
În păduri și-n munți cu stânci!
El te vede orișiunde,

Când cade pe pământ zăpadă,
Și bate vântul prin ogradă,
Iar pe sub streșini apa-ngheață,
Formând sloi lungi și reci de gheață,

Spun poveștile bătrâne,
C-ar fi fost odinioară
Un boier de viță veche;
Și simțind, că o să moară,

Primăvara, ce frumos!
Tot pământul e voios;
Vai și dealuri-nverzesc,
Pomii vesel înfloresc,

Cine-nvață așa de dulce
Păsărelele să cânte,
Și pe cerbi la fugă vesel
Prin păduri să se azvânte?

Dup-un timp de-amară jale
Dormi pământule visând?
Mai simți vântul, care trece
Peste tine, șuierând?

Mormântul e adânc și mut.
De toate câte le-am avut
Trăind, el ne desparte.
Cei buni, de moarte nu se tem,