Gerra Orivera - poeziile altor autori

Povestesc, de când pământul,
că : Iarna, vara și cu vântul,
mergând câte trei odată
și întâlnind pe drum o fată,

Maica Casiana (călugăriță) de ani gârbovița,
Oarbă și debilă și îmbătrânită,
În amurg de seară pleacă la fântână
Ca s-aducă apă, cu cofița-n mână.

Într-un an sunt multe luni,
O! Dar cât de multe zile!
Știi tu, câte sunt copile?
Numără, și-atunci ușor,

Mâna el domol o pune
Peste pieptul mândrei fete
Și-o dezmiardă ca s-o-mbune.
Dar ea mâna i-o aruncă

Eu o văd ades pe stradă,
Palia, cu pași grăbiți -
Rătăcită-i e privirea
Și obrajii desfloriți.

De-aici culege fața fragi-
De-o zi nu te-a văzut, copile,
Și-o e lungă cât trei zile
Când nu să văd doi oameni dragi,

De ce te-ntrebi tu, Xinte, oare
Că, dacă mori, mai vezi vr'un soare,
Mai poți iubi, auzi vr'un cânt?
Le ai aceste pe pământ -

"Stai, iubito, la fântână,
Rece-așa, cu flori în mână -
Lasă-n pacoste gânditul,
Căci e primăvară-n lunci!"

"Să n-am zi de veselie,
Să n-am flori de pus în plete
Și să fiu de râs la fete,
Dacă te mai las să pui

Eu am plecat în urmă-i și-am prins-o de veștmânt -
Ea stă pe loc ca moartă, cu ochii la pământ.
"O, nu fi supărată! Zi-mi numai un cuvânt!"