Gerra Orivera - poeziile altor autori

Iar omul în lume se naşte
Cuminte-ori netot,
Şi scopul său ultim: să caşte.
Trudit că vieţii nu poate

Iar ulciorul mi-a vorbit,
Vrând, se vede, să mă mustre:
În colibele lacustre,
Stând pe scaunul cioplit

Savinca lui? Aman, aman!
Savinca-i astăzi gospodină,
Se-nvârte numai pe-un picior
Şi nu gândeşte la Cotor!

Găteje cum bătăi să roadă!
– „Ce, frate? Nu vreai să mănânci?
Ai grijă că la minut voi face
Să treci pe pod în patru brânci!

Achim Cotor e-mbucurat.
Şi suflet de voinic iar prinde
Şi-a babei mâni a sărutat.
Bătrâna trei şuştaci i-a dat

La sfânta Vineri merge dar.
Sihastra chiar îşi soarbe cafa:
C-un ochi ea măsura garafa,
C-un ochi citeşte-ntr-un bazar.

Te cară, cioară blestemată!
Mă mir că zmeii te mai ţin
Cu zile! Hei! Tu niciodată,
De când pe lume-ai răsărit

Tu vreai să mă batjocoreşti?
Aşteaptă, căplăuz ce eşti! „
Şi sute de mustrări încarcă
Sihastra dintr-un suflu-zup!

Achim se duce fără de-a vrea;
Lopata nu-l prea-nveseleşte,
Deci, nici n-aşteaptă după ea.
„O, bat-o Luni! Dar ce gândeşte!

Ei, hei! Dar cine bombarda?
Chiar sfânta maică-a lui sfânt Soare!
Zău! Flacără pe nări lăsa,
Şi-avea priviri răzbunătoare