Gerra Orivera - poeziile altor autori

Era în noaptea Învierii,
Îngenuncheatului popor
I se cânta legenda sfântă
A marelui Mântuitor.

Mă temeam că ea va plânge. Vorbele ce le-am ales
Mi-au vădit prea mult gândirea cea atât de vinovată -
Grabnic ea, plecându-și ochii, roșie s-a făcut deodată,
Dar grăbit nălțându-i iarăși, mă privea ca supărată

Sărută soarele cu drag pământul
Și flori de prin câmpii sărută vântul,

Izvoarele sărută roșii flori

Mamă, sunt silită eu
Să-i tot văd în vis mereu
Ochii de jăratic?
Sar prin somn, mi-e somnul greu,

Cei mai dulci ani ai juniei
Cu tine i-am petrecut
Iară tu, tirana cruntă,
Fără suflet, m-ai vândut.

Un brad stă singuratec
În nord p-un pisc golit.
El doarme : în jur iarna
Cu nea l-a învelit.

Prietenul mi-i bun orator
Căci cunoaște acurat
Orice frază și sentință
Din clasici orice citat.

A fost un tânăr împărat -
De la mișei a smuls averea
Și-a smuls de la tirani puterea
Și mulți nebuni a spânzurat.

I
În negura pădurii castelul îngrădit
Cu șanțuri uriașe stă trist, mucegăit,
Și numai câteodată în jurul său revine

Vine
Costea din război,
Și cu el vin alții doi.
Fața arsă, trupul supt,