Gerra Orivera - poeziile altor autori

Dacă te-am rugat vreodată, suflete, să spui, să spui,
Ai tăcut ! Ai fost eroul îmbrăcat cu scut și zale,
Eu am fost sărmanul cui.
Palmele spre ruga-ntinse îi sunt toată arma lui :

Când vii, la pălărie port
Și eu o floare;
Când îmi zâmbești;
în pieptu-mi mort

Bea câmpia ploi vărsate,
Pomii sucuri beau din ploi
Marea bea din râuri late,
Soarele din marea bea.

Cu noaptea-n cap, din casa lor
Pe viscol am plecat,
Și-n deal m-am răzimat plângând
De-un paltin fulgerat.

Când, Arhanghelul, sunând,
Va veni să mă dezgroape
Eu, cu silă deschizând
Amorțitele pleoape,

Cine plânge-n lume
E mai liniștit;
Lacrimile spală
Sufletul rănit.

Cruda noapte-ngrozitoare
Ca un val întunecat,
Deodată s-a lăsat
Cu-a ei umbre adormitoare.

Ce bogată-i marea cu adâncuri mari!
Plin e fundul mării de mărgăritare.
Vechile coroane prețuri au mai mari:
Pline sunt cu totul de mărgăritare.

Cu hainele rupte, în sus și în jos
Pe drum și pe cale, pe stradele pline
Alerga moșneagul și vărsa suspine
și plângea duios.

Călărețul lânced de un an mai bine
Singur rătăcește tot pe căi străine.
Singur rătăcește pe străin pământ
Îndemnându-și calul dus de-al sorții vânt