Ocrotirea lui Dumnezeu - George Coşbuc

Când cade pe pământ zăpadă,
Și bate vântul prin ogradă,
Iar pe sub streșini apa-ngheață,
Formând sloi lungi și reci de gheață,
Atunci flroi, pomi albiți de ger,
Trimit rugi blânde către cer:
"Păzește, Doamne, cu-ngrijire
Ai noștri muguri de peire!"
Și oamenii toți cei săraci
Se roagă iar: " Tu, care faci
Fulgi reci pe câmpuri să s-aștearnă,
Păzește-ne de aspră iarna
Pe noi și-ai noștri copilași;
Să stai cu noi, să nu ne lași!"
Și, după ce s-au închinat,
Adorm cu gândul împăcat.
Prea bunul Dumnezeu din cer
ÎI apără de vânt și ger.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Coşbuc



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.