Gerra Orivera - poeziile altor autori

Întâi de toate, draga mea, dă-mi vin,
Ca pentru tinerețea ta să-nchin.
Zâmbești? E bine. Gândul meu nătâng
Mă-ndeamnă ca privindu-te să plâng.

În lupta vieții, fericiți acei
Ce se cred înțelepți și săraci cu duhul.
Am vrut taina luminii s-o aflu, dar văzduhul
M-a-nvăluit cu noapte, cu necuprinsul ei…

Zorile mi-au umplut de roze cupa senină a cerului,
Privighetoarea adoarme de propriul ei cant, e tot mai diafan parfumul vinului…
Și sunt destui nebuni ce-s gata să se lase robiți de vis, de glorii, de măriri…
O, părul tău, iubit-o, ce mătase…

Ziceți că pe lume aleanul e-n vin?
Aduceți-mi dar tot vinul din lume!
Inima-mi rănită freamătă-n suspin;
Dați-mi vin! O, viața…ce amărăciune!

Vântul de primavera mângâie trandafirii
Și chipul dragei mele pe-nserat;
De tot ce-a fost cândva am și uitat…
O, vinul tare din potirul firii!

Venirea mea pe lume nimic nou n-a adus,
Plecarea-mi n-o să-nalțe pustiuri, mări de plans.
De ce-am venit anume, nicicând nu voi afla.
De ce voi pleca-n moarte, poate voi ști cândva…

Unde vei fi în noaptea asta tu, care mi-ai întins
Cupa buzelor tale dar focul nu mi-ai stins?
Acel care te tine acum pe brațul său
Știe să-ți dea iubire așa cum ți-am dat eu?

Un trandafir spunea: În lume sunt
Cel mai frumos delir de pe pământ!
Cânta privighetoarea:un ceas de fericire
Vestește multe zile de lacrimi și suspine.

Un colț de pâine, un strop de apă,
Umbra unui copac și ochii tăi.
O fi pe lumea asta sultan mai fericit
Ca mine sau cerșetor mai trist, mai urgisit?

Umbra copacului în larg de zare
Pare a fi o oază de răcoare.
Ia seama, călătorule, pășește-ncet,
Ai de trecut o mare de desert…